Amintiri din războiul pentru reîntregirea Patriei
1941-1945
În campania din Est - după eliberarea Basarabiei - armata româna a continuat lupta ajungând la
Cotul Donului, Stalingrad şi în Caucaz în anul 1942 de unde a urmat declinul ofensivei.
Fiind încadrat comandant de companie în Reg.9l infanterie din Divizia 2C infanterie Alba-Iulia, mă aflam pe front la Stalingrad.
Când a început ofensiva inamicului pe tot frontul la data de 20.11.1942, în faţa companiei de sub comanda mea inamicul a fost oprit toata ziua, astfel nereuşind
îndeplinirea obiectivului zilei, iar comandamentul Diviziei noastre a avut răgazul asigurat pentru replierea pe o nouă poziţie de rezistenţă.
Inamicul pătrunsese pe flancuri în dispozitivul Diviziei noastre şi rămăşiţele de ostaşi din artileria noastră, hăituiţi de tancurile care au
lichidat-o, împreună cu rămăşiţele companiei mele, fiind atacaţi din spate şi încercuiţi, am ajuns în captivitate în U.R.S.S.
Prizonierii de război erau informaţi zilnic despre situatia frontului şi pierderile suferite de armata germană în retragerea ei strategică.
Conştienti de eşecul "războiului fulger" şi înfrângerea nemţilor de câtre forţele coalizate ale Naţiunilor unite, prizonierii din ţările cotropite de
cizma germană s-au hotărât să întreprindă unele măsuri benefice în favoarea patriei lor şi au solicitat înfiinţarea de unităţi militare de voluntari care să participe în război la eliberarea
teritoriilor cotropite.
Au fost înfiinţate mari unităţi de voluntari poloneze şi cehoslovace. Solicitarea prizonierilor unguri de a înfiinţa unităţi de voluntari pentru a primi
înteg Ardealul a fost respinsă.
În lagărele de prizonieri români s-a efectuat o propagandă pentru înscrierea de voluntari într-o Mare Unitate de români, care va urma să participe în
acţiune la eliberarea Ardealului de Nord-Vest, rupt din sânul patriei prin dictatul de la Viena, teritoriu care va reveni de drept României.
Între prizonieri s-au creeat multe probleme şi discuţii cu privire la viitorul ce ne aşteapta. Ne-am facut o serie de procese de conştiinţă: să fim de
acord cu înscrierea în Marea Unitate de voluntari ca să participam la eliberarea nord-vestului Ardealului, noi care am fost pe front şi cunoşteam riscurile la care ne expunem ori să rămânem
pasivi în lagăr unde de bine, de rău ne aflam în siguranţă şi în condiţii satisfăcătoare aşteptând terminarea războiului care se profila.
Menţionez că aceste dileme erau mai accentuate în lagărele de ofiţeri, unde erau multi reticenţi, spre deosebire de lagărele de cadre inferioare şi
trupă, unde marea masă s-a înscris pe tabelul voluntarilor.
M-am înrolat în Divizia "Tudor Vladimirescu" obtinându-se aprobarea înfiinţării la data de 2 octombrie 1943 şi după o lungă perioadă de organizare şi
pregătire de luptă în tabăra de la pădurea de la Riazan, echipată şi dotată cu armament corespunzător, a depus jurământul pe drapel pentru patrie şi a fost transportată cu trenul în Basarabia.
Când guvernul pro hitlerist a fost schimbat şi mareşalul Ion Antonescu a fost arestat din ordinul regelui, luptătorii Diviziei au fost transportaţi la Bucureşti şi de acolo cu trenul la Brasov,
de unde, alături de armata română a pornit campania din Vest.
A parcurs în lupta itinerarului de la Ilieni (lângă Braşov) prin Ungaria şi Cehoslovacia la râul Hron, la terminarea războiului.
Pe teritoriul Ardealului a avut lupte la Iliani şi a participat la eliberarea oraşului Sfântu-Gheorghe şi în continuare la Oarba de Mureş, Beiuş,
Chisirid, Nojorid, Băile Felix şi Oradea.
În luptele de la Băile Felix şi Oradea Divizia a avut pierderi colosale. Au fost răniti: comandantul Diviziei colonelul Cambrea Nicolae şi seful de
Stat major colonelul Teclu Iacob.
La postul de comanda de la Băile Felix a fost lovit mortal comandantul Regimentului 2 Înfanterie colonelul Buzoianu Ion.
În luptele pentru Oradea au fost înregistrate pierderi: 8000 de morţi, răniţi şi dispăruţi, din efectivul Diviziei de 12 000 voluntari veniţi din ţară, în
continuarea campaniei în Ungaria şi Cehoslovacia, aproape 70% din efectivul Diviziei au căzut în lupte, şi multi dintre cei rămaşi în viaţă au ajuns invalizi sau cu sănătatea zdruncinată. O mare
parte din efectivul Diviziei au primit decoraţii, Ordine şi Medalii româneşti. Menţionez că prin Decret regal a fost decorat post-mortem colonelul Buzoianu Ion cu Ordinul "Mihai Viteazul",
împreună cu alţi 38 de ofiţeri din Divizie, dintre care 11 post-mortem.
Acesta este pe scurt aportul adus de Divizia "Tudor Vladimirescu" care a dat cea mai mare jertfa de sânge pentru patrie, formata din ostaşi care au preferat într-un moment
foarte greu pentru ţară să moară pe câmpul de luptă alături de Armata română decât să piară înfometaţi în gulagurile U.R.S.S.
General de Brigadă, jurist
Teodor Breharu
Cavaler al Ordinului "Mihai Viteazul"
(primit în bătălia de la Stalingrad)